Uneori, cele mai importante lucruri dintr-un dialog nu sunt afirmațiile în sine, ci naturalețea cu care sunt făcute.
Dialogul dintre Cătălin-Daniel Fenechiu și Robert-Aurelian Șova, surprins la Ziua Națională a Contabilului Român, reprezintă unul dintre aceste momente.
Prezent la eveniment, senatorul Daniel Fenechiu (PNL) afirmă: „I-am lăsat un mesaj domnului Șova: așteptăm CECCAR-ul în Uniunea Profesiilor Liberale, așteptăm decizia statutară și să ne apucăm de treabă”.
Răspunsul lui Șova vine imediat, fără ezitare: „CECCAR-ul va face parte din această uniune… și sperăm cât mai curând”.
Dacă decizia statutară urma să fie luată ulterior, de unde această certitudine? Și de ce această garanție este cerută și oferită între liderul UPLR și o persoană fără mandat oficial în conducerea CECCAR?
Când reprezentarea profesională întâlnește influența politică
Profesiile liberale sunt autonome tocmai pentru a proteja independența exercitării profesiei și pentru a evita interferențele politice, iar intrarea CECCAR într-o structură externă precum UPLR nu este doar o formalitate administrativă.
Prin aducerea CECCAR sub umbrela UPLR, Fenechiu își poate consolida poziția de reprezentant al unui număr mai mare de profesii liberale în dialogul cu Guvernul și Parlamentul.
În acest context, apare o întrebare legitimă: unde se termină reprezentarea profesională și unde începe influența politică?
Rolul CECCAR în sistemul expertizelor judiciare
CECCAR are un rol important în profesia de expert contabil, iar experții contabili sunt implicați în numeroase expertize judiciare în dosare de corupție, evaziune fiscală și criminalitate economică. De aceea, independența instituțională a organizației nu reprezintă doar o problemă internă a profesiei, ci una de interes public.
Dacă o instituție cu un rol relevant în administrarea justiției economice devine vulnerabilă la influențe politice sau la mecanisme opace de decizie, nu este afectată doar imaginea organizației, ci și încrederea publică în expertizele realizate de profesioniștii pe care aceasta îi reprezintă.
Cu toate acestea, de ani de zile, orice discuție privind consolidarea mecanismelor de control, transparență și responsabilitate instituțională este întâmpinată cu reticență sau abandonată înainte de a produce schimbări reale.
Lipsa unor reforme consistente privind mecanismele de control și transparență a permis perpetuarea actualului model de guvernanță. Atunci când încrederea într-o instituție se bazează mai degrabă pe influența unor persoane decât pe funcționarea transparentă a regulilor, autonomia profesională începe să fie pusă sub semnul întrebării.
Independența față de stat vs. independența față de centrele de putere
Autonomia unei profesii nu înseamnă absența controlului. Înseamnă existența unor mecanisme democratice și transparente prin care membrii controlează conducerea, nu invers. Atunci când aceste mecanisme sunt înlocuite de influențe informale și garanții oferite în afara cadrului statutar, problema nu mai este independența profesiei față de stat, ci independența profesiei față de propriile centre de putere.
Problema nu este că un politician își dorește afilierea unei organizații profesionale la o organizație pe care o conduce. Problema apare atunci când această aderare pare negociată între un politician și o persoană fără mandat oficial în organizație, înainte ca procedurile statutare să își urmeze cursul. În acel moment, discuția nu mai este despre afiliere, ci despre felul în care se exercită puterea într-o instituție care pretinde autonomie.
Politizarea unei organizații profesionale nu începe atunci când un politician o controlează formal, ci atunci când deciziile strategice ale organizației ajung să fie discutate și anticipate în afara mecanismelor sale statutare, între persoane aflate în relații de influență politică.