Un organism profesional are obligația de a apăra interesele și competențele membrilor săi. Dar această apărare nu poate fi construită pe argumente insuficient verificate, pe confuzii juridice sau pe reacții publice care afectează tocmai prestigiul profesiei pe care pretinde că o reprezintă.
Un organism profesional nu este proprietarul profesiei pe care o gestionează. Nu este nici instrumentul personal al celor care ocupă vremelnic funcții de conducere. El există pentru a apăra interesele legitime ale membrilor, pentru a proteja prestigiul profesiei, pentru a asigura respectarea normelor etice și pentru a contribui la dezvoltarea acesteia. De aceea, fiecare poziție publică pe care o adoptă trebuie să fie rezultatul unei analize serioase, documentate și asumate profesional.
Din această perspectivă, modul în care Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR) a gestionat recent dezbaterea privind proiectul de modificare a Legii nr. 51/1995 și a Codului civil ridică semne serioase de întrebare. Nu pentru că un organism profesional nu ar avea dreptul să își apere membrii și competențele. Are acest drept și chiar obligația de a o face. Problema este felul în care alege să o facă și consecințele pe care le produce asupra imaginii profesiei contabile.
Un comunicat al CECCAR criticat de UNBR pentru lipsa de rigoare
În comunicatul de presă publicat în perioada 21–27 octombrie 2026, CECCAR respinge inițiativa legislativă B563/2026, prezentând-o drept o tentativă de instituire a unui monopol profesional în favoarea avocaților. Mesajul este categoric: dreptul nu este proprietatea unei profesii, aplicarea legii nu este monopolul avocatului, iar competențele celorlalte profesii trebuie respectate.
Principiile enunțate sunt, în sine, rezonabile. Nicio profesie reglementată nu ar trebui să își extindă nejustificat atribuțiile în detrimentul alteia, iar competențele profesionale recunoscute prin lege trebuie respectate. Numai că principiile generale nu pot ține locul unei analize juridice concrete.
Aici intervine problema fundamentală a comunicatului CECCAR: trecerea de la ideea legitimă că profesioniștii contabili trebuie să își poată exercita atribuțiile legale la concluzia că proiectul legislativ urmărește instituirea unui monopol al avocaților. Între cele două afirmații există o distanță care trebuia acoperită prin argumente juridice precise, prin identificarea dispozițiilor contestate și prin explicarea efectelor concrete ale acestora asupra activității experților contabili și contabililor autorizați.
Or, un asemenea demers nu poate fi înlocuit prin formulări categorice, apeluri generale la libertatea economică sau comparații care nu lămuresc exact ce servicii sunt vizate, care sunt competențele deja recunoscute contabililor și unde se situează limita dintre asistența de specialitate contabilă și prestarea unui serviciu juridic.
Un organism profesional care pretinde respectarea competențelor legale ale membrilor săi trebuie să fie primul care respectă cu strictețe delimitările dintre aceste competențe.
Când precizările UNBR evidențiază vulnerabilitățile comunicării instituționale
La numai o zi după data publicării comunicatului, la 28 octombrie 2026, au fost publicate precizările UNBR intitulate „CECCAR și monopolul avocaților: o acuzație căreia i-ar fi prins bine o consultație juridică”.
Documentul contestă fundamentul juridic al mesajului CECCAR și atrage atenția asupra unor distincții esențiale: a cunoaște și a aplica norme juridice în exercitarea unei profesii nu înseamnă automat a fi autorizat să prestezi orice serviciu juridic; activitățile rezervate nu sunt în mod necesar exclusive unei singure profesii; atribuțiile speciale ale contabililor trebuie respectate, dar nu pot fi transformate într-o autorizare generală pentru consultanță și reprezentare juridică.
Precizările invocă inclusiv dispozițiile OG nr. 65/1994 și atrag atenția asupra diferenței dintre asistența de specialitate necesară înființării și reorganizării societăților și reprezentarea juridică propriu-zisă. Este criticată, de asemenea, interpretarea potrivit căreia un formular sau o împuternicire emisă de organismul profesional ar putea crea competențe care nu sunt acordate de lege.
Nu este necesar ca toate argumentele din acest răspuns să fie considerate automat incontestabile pentru a observa problema instituțională pe care o ridică. Este suficient să constatăm că o poziție publică atât de categorică a CECCAR a lăsat loc unor critici juridice consistente, care ar fi trebuit anticipate și analizate înainte de publicarea comunicatului.
Nu este vorba despre o competiție de orgolii între profesii și nici despre cine are ultimul cuvânt într-o dispută publică. Este vorba despre credibilitatea unui organism profesional și despre capacitatea sa de a reprezenta competent și responsabil interesele unei categorii de profesioniști.
De altfel, CECCAR solicită chiar în propriul comunicat ca modificările cadrului profesional să se bazeze pe o fundamentare obiectivă, o evaluare reală a impactului economic și concurențial și consultarea tuturor profesiilor afectate. Este un standard corect. Dar același standard trebuie aplicat și propriilor intervenții publice.
Nu poți pretinde rigoare de la ceilalți și să te mulțumești cu argumente insuficient dezvoltate atunci când vorbești în numele unei profesii întregi.
Cine răspunde pentru prejudiciul de imagine al CECCAR?
Comunicatele unui organism profesional nu sunt simple exerciții de imagine. Ele angajează instituția, îi reprezintă poziția oficială și influențează percepția publică asupra întregii profesii.
Atunci când un comunicat conține afirmații insuficient nuanțate, confundă noțiuni juridice sau formulează acuzații care pot fi contestate prin argumente tehnice elementare, consecințele nu se limitează la departamentul care l-a redactat. Ele se răsfrâng asupra tuturor membrilor organizației.
Expertul contabil și contabilul autorizat nu ar trebui să fie puși în situația de a explica sau de a apăra public formulările nefericite ale conducerii organismului profesional. Prestigiul lor nu este negociabil și nici nu poate fi sacrificat pentru a acoperi rezultatele nesatisfăcătoare ale unor activități de comunicare sau consultanță juridică.
Specialiștii în comunicare și cei în probleme juridice ai CECCAR au o responsabilitate profesională directă în asemenea situații. Rolul lor nu este să confere aparență de autoritate oricărei decizii a conducerii, ci să prevină erorile, să semnaleze riscurile, să verifice temeinicia afirmațiilor și să protejeze instituția de expuneri publice inutile.
Remunerarea unor asemenea servicii din resursele organizației presupune și o obligație de performanță, nu doar executarea unor sarcini. Un specialist care acceptă să își transforme expertiza într-un instrument de legitimare a unor poziții insuficient fundamentate nu protejează instituția, ci contribuie la vulnerabilizarea ei.
Mai grav, dacă structurile juridice și de comunicare sunt folosite pentru a susține acțiuni ale conducerii împotriva membrilor care formulează critici sau contestă decizii, atunci nu mai discutăm doar despre incompetență ori lipsă de discernământ profesional. Discutăm despre o problemă profundă de guvernanță, de respectare a drepturilor membrilor și de integritate instituțională. O asemenea situație trebuie verificată pe baza documentelor și a faptelor concrete, iar eventualele responsabilități trebuie asumate.
Membrii CECCAR nu sunt proprietatea conducerii
Există o problemă mai importantă decât disputa punctuală privind competențele avocaților și contabililor: relația dintre organismul profesional și propriii săi membri.
Calitatea de expert contabil sau contabil autorizat nu este un privilegiu oferit discreționar de conducerea CECCAR și nici o favoare pentru care membrul trebuie să plătească prin obediență. Ea se dobândește prin examene riguroase, pregătire profesională, experiență, investiții financiare și de timp și asumarea unei responsabilități reale față de clienți și față de societate.
Membrii au obligații profesionale, etice și financiare. În mod firesc, au și drepturi. Au dreptul să fie reprezentați competent, să fie informați corect, să beneficieze de tratament egal, să conteste măsurile pe care le consideră nelegale și să nu fie expuși unor acțiuni arbitrare doar pentru că opiniile lor nu coincid cu cele ale conducerii.
Un organism profesional nu poate pretinde respectarea codului etic de către membri, în timp ce conduita propriilor structuri de conducere este exceptată de la aceleași exigențe. Nu poate invoca respectul față de lege în raport cu alte profesii și să ignore acest principiu atunci când sunt în discuție propriile decizii. Nu poate vorbi despre independență profesională și, în același timp, să trateze exprimarea unei opinii critice drept un act de nesupunere.
Dacă există decizii, proceduri sau acțiuni îndreptate împotriva membrilor incomozi, acestea trebuie evaluate prin raportare la lege, statut și normele etice, nu la interesele personale ori de grup ale celor care ocupă funcții de conducere. Funcțiile sunt temporare. Instituția și profesia trebuie să rămână.
A apăra profesia înseamnă, înainte de toate, a-i respecta membrii
CECCAR are obligația legitimă de a apăra competențele experților contabili și contabililor autorizați. Dar apărarea profesiei nu se poate reduce la comunicate categorice, dispute publice și demonstrații de forță instituțională.
O apărare autentică presupune documentare juridică temeinică, consultarea membrilor afectați, argumente verificabile, respectarea limitelor legale ale competențelor profesionale și, mai ales, o conduită instituțională care să inspire încredere.
În locul unei comunicări construite pe raționamente suficient de solide pentru a rezista unei analize independente, organizația riscă să ofere imaginea unei instituții preocupate mai mult de impunerea propriei poziții decât de calitatea argumentelor sale. Iar aceasta este o imagine care nu servește nici interesului conducerii, nici interesului membrilor și cu atât mai puțin prestigiului profesiei.
Membrii CECCAR trebuie să își recâștige drepturile statutare și profesionale, să își apere independența și să solicite transparență, responsabilitate și răspundere pentru deciziile luate în numele lor. Nu prin confruntări sterile și nu prin înlocuirea unei conduceri discreționare cu o altă formă de discreționarism, ci prin folosirea instrumentelor legale, prin solidaritate profesională și prin exercitarea reală a drepturilor pe care legea și regulile organizației le recunosc.
Un corp profesional nu există pentru a proteja funcțiile celor care îl conduc. Conducerea există pentru a servi profesia și membrii săi.
Iar atunci când cei care conduc uită acest lucru, când legea, codul etic și regulile elementare de bună conduită devin opționale, iar critica este privită ca o amenințare, responsabilitatea membrilor este să nu accepte normalizarea unei asemenea stări de fapt.
Profesia contabilă nu trebuie să plătească pentru erorile de judecată, excesele de autoritate sau interesele de grup ale celor care o conduc. Prestigiul ei se apără prin competență, legalitate, independență și respect. Iar primul pas pentru recâștigarea acestui prestigiu este recâștigarea drepturilor membrilor săi.
Sursa: ceccar.net