Pe 20 octombrie 2026, Robert Aurelian Șova se va prezenta în fața unei comisii de cinci universitari pentru a susține, la Academia de Studii Economice din București, teza de abilitare care i-ar putea deschide drumul către conducerea de doctorate. Evaluarea ar trebui să fie una academică, bazată pe meritele și activitatea candidatului. Dar, înainte de a se pronunța asupra tezei, există o întrebare pe care procedura nu o poate evita: cât de independente sunt persoanele desemnate să-l evalueze?
Comisia anunțată de ASE îi are ca membri titulari pe Liliana Ionescu-Feleagă, Camelia Daniela Hațegan și Ioan Dan Topor, iar ca membri supleanți pe Camelia Iuliana Lungu și Marian Ilie Siminică. Între aceste nume și mediul profesional în care activează Șova există o serie de conexiuni care, privite separat, pot părea simple relații academice sau profesionale. Privite împreună, ele conturează însă două rețele care merită investigate: legăturile membrilor comisiei cu CECCAR și legăturile dintre membrii comisiei înșiși.
În cazul unei proceduri care poate conferi dreptul de a conduce doctorate, independența evaluatorilor nu este un detaliu administrativ. Este însăși premisa credibilității rezultatului. Iar în cazul lui Robert Aurelian Șova, traseul profesional al celor care urmează să-i evalueze teza ridică suficiente întrebări pentru ca relațiile dintre ei și candidat să fie reconstruite, document cu document.
Legăturile membrilor comisiei cu CECCAR
Cei cinci universitari desemnați de ASE pentru comisia de abilitare a lui Robert Aurelian Șova nu au același tip de relație cu CECCAR. În unele cazuri este vorba despre colaborări academice sau instituționale, în altele despre activități profesionale directe, iar pentru doi dintre membrii comisiei documentele publice consemnează și venituri personale provenite de la organismul profesional.
Privite separat, aceste relații nu demonstrează existența unui conflict de interese și nu permit, deocamdată, formularea concluziei că vreun membru al comisiei ar favoriza candidatul. Dar ele sunt relevante pentru o procedură în care independența evaluatorilor este esențială. De aceea, am separat relațiile instituționale de cele personale și am verificat, acolo unde documentele permit, inclusiv natura și perioada acestora.
Liliana Ionescu-Feleagă: de la AMIS la cooperarea CIG–CECCAR
Liliana Ionescu-Feleagă, membră titulară a comisiei și decan al Facultății de Contabilitate și Informatică de Gestiune (CIG) a ASE, apare în structurile de organizare ale conferinței AMIS în 2019 și 2023, ediții în care CECCAR este menționat oficial între sponsori. În 2026, Ionescu-Feleagă figurează în comitetul științific internațional al AMIS, iar CECCAR apare din nou între sponsori.
Relația nu se limitează la conferință. Raportul Școlii Doctorale Contabilitate pentru anul universitar 2024–2025 menționează cooperarea CIG cu organisme profesionale, inclusiv CECCAR, în zona cercetării aplicative și a consultării mediului profesional.
Camelia Daniela Hațegan: o relație profesională cu limite temporale
În cazul Cameliei Daniela Hațegan, relația cu CECCAR este mai directă. CV-ul oficial publicat în 2025 arată că aceasta a fost membră a CECCAR Timiș în perioada 1996–2020. Același document o menționează drept lector CECCAR din anul 2007 – activitate de pregătire profesională remunerată de organismul profesional.
La acestea se adaugă calitatea sa de fondator al societății CONT-FIN EXPERT SRL (firmă de profil autorizată de corp), precum și prezența sa, în 2012, în comitetul de organizare al unei conferințe la care CECCAR este menționat ca partener.
Ioan Dan Topor: funcție în CECCAR și venituri declarate
În cazul lui Ioan Dan Topor, documentele indică o legătură instituțională și personală mai strânsă. CV-ul oficial al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia îl menționează, din 2021, ca vicepreședinte al filialei CECCAR Alba Iulia, cu atribuții privind coordonarea activității filialei.
În plus, declarațiile sale de avere depuse în 2023 și 2024 consemnează venituri provenite de la CECCAR Alba, pentru anii fiscali 2022 și 2023. Cele două declarații folosesc formulări diferite pentru natura acestor venituri: într-un caz apare „indemnizație participare ședințe”, iar în celălalt „salar”.
Există și o a doua dimensiune a relației. Un raport ARACIS din 2024 arată că un program de master al instituției la care Topor este decan a fost recunoscut de CECCAR pentru acces direct la stagiu profesional.
Marian Ilie Siminică: venit personal de la CECCAR și relația instituțională ISF–CECCAR
Și în cazul lui Marian Ilie Siminică documentele publice consemnează o relație financiară personală. Declarația de avere depusă la 1 iunie 2024 indică o sumă de bani provenită de la CECCAR, încadrată la „drepturi de autor”, pentru ultimul an fiscal încheiat.
Declarația nu precizează pentru ce lucrare a fost plătit, dacă a fost vorba despre o singură plată sau despre mai multe și în baza cărui contract a fost efectuată.
Separat, în 2025, Institutul de Studii Financiare, al cărui director executiv este Siminică, a organizat la Cluj evenimentul Business Smart Education, unde CECCAR este menționat ca partener.
Camelia Iuliana Lungu: relația instituțională și rolul procedural
Camelia Iuliana Lungu, profesor la CIG ASE și director al Școlii Doctorale Contabilitate din iunie 2023, apare în structurile de organizare sau științifice ale conferinței AMIS în edițiile din 2019, 2023 și 2026, în care CECCAR figurează între sponsori. Rapoartele Școlii Doctorale menționează, la rândul lor, colaborarea cu CECCAR și alte organisme profesionale în proiecte de cercetare aplicativă și în consultarea mediului profesional.
În cazul acesteia există însă un element suplimentar, care ține nu de natura relației cu CECCAR, ci de rolul pe care îl are în procedura de abilitare. Lungu este nu doar membru supleant al comisiei lui Șova ci și directorul Școlii Doctorale Contabilitate, funcție care îi conferă un rol formal în circuitul administrativ al dosarului.
Fișa de verificare a dosarului lui Șova, datată 2 iulie 2026, este avizată de Lungu în această calitate. Acest document atestă exercitarea unui rol procedural, nu și faptul că Lungu și-ar fi propus sau determinat propria desemnare în comisia de abilitare.
Cinci relații, cinci niveluri de proximitate
Imaginea care rezultă din documentele consultate nu este uniformă. În cazul unor membri, CECCAR apare ca partener, sponsor sau interlocutor instituțional al unei facultăți, școli doctorale ori conferințe academice. În alte cazuri, relația este personală și profesională, prin calitatea de membru, lector sau ocupant al unei funcții în organizație. Pentru Ioan Dan Topor și Marian Ilie Siminică există, în plus, venituri de la CECCAR consemnate în declarațiile de avere.
Aceste categorii nu sunt echivalente și nu trebuie tratate ca atare. O sponsorizare nu este același lucru cu un contract personal, după cum o colaborare instituțională nu este echivalentă cu un venit individual. Astfel, întrebarea relevantă nu e dacă membrii comisiei au avut legături cu CECCAR, ci ce natură au avut aceste legături, cât de strânse au fost cu candidatul și dacă sunt relevante pentru independența evaluării sale.
Iar pentru a răspunde la această întrebare, legăturile cu CECCAR trebuie puse în paralel cu cea de-a doua rețea: relațiile profesionale și instituționale dintre membrii comisiei.
Rețeaua de relații dintre membrii comisiei
Cei cinci membri ai comisiei nu apar în sursele publice ca specialiști izolați, reuniți întâmplător pentru o singură procedură. Numele lor se suprapun în mod repetat în comisii de evaluare doctorală, în structuri academice, în proiecte de evaluare și în conferințe științifice.
Mai mult, în unele dintre aceste situații, rolurile se schimbă de la o procedură la alta: un profesor coordonează doctorandul, în timp ce celălalt conduce comisia care îl evaluează; într-un alt caz, raporturile se inversează. Aceste suprapuneri demonstrează că între membrii comisiei există o rețea de relații profesionale preexistente, care merită analizată atunci când este evaluată independența unei comisii de abilitare.
Ionescu-Feleagă – Lungu: aceeași facultate, coautorat și evaluare doctorală reciprocă
Liliana Ionescu-Feleagă și Camelia Iuliana Lungu sunt colege la Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune a ASE, iar activitatea lor științifică include și lucrări semnate împreună.
Relația devine mai relevantă însă prin modul în care apar în comisii doctorale. La teza lui Cătălin-Paul Păcuraru-Ionescu, susținută la 26 septembrie 2024, Lungu a fost președinta comisiei, iar Ionescu-Feleagă conducător de doctorat. La teza Anei-Maria Bratu, susținută la 27 februarie 2026, rolurile s-au schimbat: Ionescu-Feleagă a fost președinta comisiei, iar Lungu conducător de doctorat.
Lungu – Hațegan: aceeași comisie doctorală, apoi aceeași rețea de abilitare
Și între Camelia Iuliana Lungu și Camelia Daniela Hațegan apar suprapuneri în proceduri de evaluare academică.
La teza lui Alexandru Ureche, susținută la ASE în 2025, Lungu a fost președinta comisiei, iar Hațegan referent. Într-o altă procedură, pentru teza Adelinei Fometeșcu, susținută la Universitatea de Vest din Timișoara în septembrie 2025, Hațegan a fost conducător de doctorat, iar Lungu referent.
La acestea se adaugă prezența ambelor în comisii de abilitare ale ASE în perioada 2024–2025.
Repetarea suprapunerilor este relevantă pentru reconstruirea relațiilor profesionale dintre persoane care ajung, în 2026, să facă parte din aceeași comisie pentru evaluarea lui Șova.
Ionescu-Feleagă – Topor: coautorat și evaluare academică
În 2023, Liliana Ionescu-Feleagă și Ioan Dan Topor au fost coautori ai articolului „Digital Skills of Management Accountants: A Comparative Analysis across EU Countries”, publicat în revista Audit Financiar.
Ionescu-Feleagă – Siminică: aceeași echipă de evaluare ARACIS și comisii doctorale
Relația dintre Liliana Ionescu-Feleagă și Marian Ilie Siminică apare atât în evaluări instituționale, cât și în proceduri doctorale.
Un raport ARACIS privind evaluarea periodică a unui domeniu de masterat, întocmit în 2025, îi enumeră pe cei doi în aceeași echipă de evaluatori.
Relația apare și în evaluarea tezelor de doctorat. La teza Mariei-Rafaela Cazazian, susținută în 2024, Ionescu-Feleagă a fost președinta comisiei, iar Siminică referent.
Lungu – Siminică: aceeași structură de evaluare doctorală, repetat
Suprapunerea dintre Camelia Iuliana Lungu și Marian Ilie Siminică apare în mod repetat și în comisii de doctorat.
La teza Mirelei-Simina Mihai, susținută în aprilie 2025, Lungu a fost președinta comisiei, iar Siminică referent. Un an mai târziu, la teza Lăcrămioarei Stoian, susținută în aprilie 2026, aceeași distribuție a rolurilor apare din nou: Lungu președintă, Siminică referent. În cazul tezei Stoian, Ionescu-Feleagă figurează și în calitate de conducător de doctorat.
Siminică – Topor – Hațegan: aceeași infrastructură de conferințe
Relațiile nu se limitează la procedurile doctorale. Marian Ilie Siminică, Ioan Dan Topor și Camelia Daniela Hațegan apar împreună în structurile științifice ale conferinței OSEEC 2023.
Prezența lor împreună se menține în edițiile următoare. În 2024, comitetul științific OSEEC îi include din nou pe Siminică și Topor, iar în 2025 cei doi apar din nou în aceeași structură.
O comisie care nu apare din senin
Privite împreună, aceste exemple adaugă o piesă importantă la harta relațiilor dintre cei cinci membri ai comisiei lui Robert Aurelian Șova. În 2024 și 2025, trei dintre cei cinci – iar în unele cazuri exact aceleași trei persoane – au fost reuniți în comisii de abilitare pentru alți candidați. Lungu, Hațegan și Siminică apar împreună în 2024, iar în 2025 Lungu, Hațegan și Ionescu-Feleagă apar în mai multe configurații de abilitare. Într-o altă procedură din 2025, Ionescu-Feleagă, Siminică și Topor apar din nou împreună.
O colaborare între doi universitari poate fi explicată printr-o specializare comună, o relație profesională obișnuită sau prin faptul că activează în același domeniu. Când însă grupuri de câte trei persoane reapar în mod repetat în comisii de abilitare, nu mai este vorba doar despre faptul că unii dintre actualii evaluatori se cunosc sau au mai lucrat împreună.
Din cei cinci membri desemnați de ASE pentru procedura din 20 octombrie 2026, fiecare apare în cel puțin una dintre configurațiile anterioare analizate, iar trei dintre ei se regăsesc împreună în aceleași comisii de abilitare.
Acest fapt nu demonstrează că actuala comisie a fost „aranjată” pentru cazul Șova și nici că membrii săi acționează concertat. Dar ridică o întrebare mai greu de ocolit decât simpla existență a unor relații profesionale: cine constituie, în fapt, aceste comisii, după ce criterii sunt selectate aceleași persoane și cine decide ca aceleași combinații de specialiști să fie reutilizate de la o procedură de abilitare la alta?