Nepreluarea mandatului la 17 octombrie 2026 reprezintă o recunoaștere implicită a nelegalității alegerii lui Robert Aurelian Șova din aprilie 2025, realizată înainte de împlinirea termenului impus de lege și în condițiile suprapunerii mandatelor. Această situație, creată și perpetuată de Șova și Chivu, cu complicitatea Consiliului superior și a președinților de filiale, pune sub semnul întrebării legitimitatea conducerii și vulnerabilizează autoritatea și credibilitatea CECCAR în relațiile cu partenerii instituționali.
Alegerile din 2025: ilegalitatea deja semnalată public
Nelegalitatea alegerii anticipate a lui Robert Aurelian Șova, determinată de nerespectarea termenului legal și de suprapunerea mandatelor, este deja de notorietate în cadrul CECCAR, fiind semnalată în repetate rânduri inclusiv în presa centrală. Cu toate acestea, conducerea organismului profesional continuă să întrețină o situație de confuzie și incertitudine privind legitimitatea sa, cu consecințe directe asupra credibilității și autorității instituționale.
17 octombrie 2026: nepreluarea mandatului confirmă critica
La 17 octombrie 2026, Robert Aurelian Șova nu și-a preluat mandatul pentru care fusese ales în aprilie 2025. Această nepreluare confirmă, în planul conduitei instituționale, temeinicia criticilor formulate anterior cu privire la alegerea înainte de termen. Dacă desemnarea ar fi asigurat o succesiune legală și clară a conducerii, nu ar fi persistat contradicția dintre validarea alegerii și imposibilitatea preluării efective a mandatului la data invocată.
Nepreluarea mandatului echivalează cu o recunoaștere implicită a problemei pe care conducerea CECCAR a preferat să o lase fără o clarificare publică. Dincolo de persoana lui Șova, persistă întrebarea esențială: cine exercită autoritatea de conducere, în baza cărui mandat și cu ce legitimitate?
Șova și Chivu: responsabilitatea comună pentru criza de legitimitate
Robert Aurelian Șova și Elena Ecaterina Chivu poartă responsabilitatea instituțională pentru situația creată prin alegerea lui Șova înainte de împlinirea termenului legal, în condițiile suprapunerii cu mandatul 2023–2027 al actualului președinte. Acceptarea și perpetuarea acestei situații au generat o confuzie privind legitimitatea și exercitarea conducerii CECCAR, afectând autoritatea organismului profesional. Cei doi au obligația de a răspunde pentru consecințele deciziilor și conduitei lor, care depășesc interesele personale și se răsfrâng asupra întregii profesii.
Vulnerabilizarea CECCAR în relațiile instituționale
CECCAR este un organism profesional de utilitate publică, învestit cu atribuții esențiale privind accesul la profesie, exercitarea acesteia și supravegherea calității serviciilor profesionale. În relațiile cu autoritățile publice, instituțiile statului și organismele profesionale naționale și internaționale, credibilitatea și forța sa de reprezentare depind de legitimitatea și autoritatea celor care vorbesc în numele întregii profesii.
Situația creată de Robert Aurelian Șova și Elena Ecaterina Chivu vulnerabilizează tocmai această capacitate de reprezentare. Un organism profesional a cărui conducere este marcată de mandate suprapuse, alegeri efectuate cu încălcarea termenelor legale și incertitudini privind exercitarea funcțiilor își slăbește propria autoritate în raport cu partenerii instituționali. Pozițiile oficiale, negocierile și demersurile pentru apărarea intereselor profesiei sunt afectate de lipsa unei legitimități clare a celor care le susțin.
Consecințele depășesc prejudiciul de imagine. Incertitudinea privind mandatele creează premise pentru contestarea deciziilor instituționale, afectează stabilitatea conducerii și diminuează capacitatea CECCAR de a acționa ca un partener credibil și respectat. În loc să își concentreze resursele asupra reprezentării profesiei, organismul profesional ajunge să suporte consecințele propriilor probleme de conducere.
Cei care suportă aceste consecințe sunt, în ultimă instanță, experții contabili și contabilii autorizați, profesioniști care își îndeplinesc obligațiile și contribuie financiar la funcționarea CECCAR. Prestigiul și interesele lor profesionale nu trebuie compromise de deciziile și conduita persoanelor care exercită temporar funcții de conducere.
Disputa cu UNBR: vulnerabilitatea instituțională devine vizibilă în spațiul public
Un exemplu recent al dificultăților de reprezentare instituțională îl constituie disputa publică dintre CECCAR și Uniunea Națională a Barourilor din România, generată de proiectul legislativ privind modificarea Legii profesiei de avocat. Dincolo de divergențele legitime privind delimitarea competențelor profesionale, schimbul de comunicate a evidențiat o problemă mult mai sensibilă pentru CECCAR: credibilitatea argumentelor și autoritatea cu care conducerea sa intervine în relațiile cu alte organisme profesionale.
Răspunsul UNBR nu s-a limitat la exprimarea unei opinii contrare, ci a pus direct în discuție rigoarea juridică a poziției CECCAR, contestând inclusiv interpretarea unor atribuții profesionale și a unor acte adoptate de Corp. În locul unei dezbateri instituționale concentrate exclusiv asupra intereselor membrilor, opinia publică a asistat la un schimb de replici în care competența și credibilitatea organismului profesional au devenit ele însele subiecte de controversă.
Această situație capătă o semnificație aparte în contextul problemelor privind legitimitatea conducerii CECCAR. Un organism profesional care trebuie să apere interesele membrilor săi în fața autorităților, a Parlamentului și a altor profesii reglementate are nevoie de reprezentanți a căror autoritate să nu fie afectată de propriile controverse privind legalitatea mandatelor. Suprapunerea incertitudinii interne cu disputele externe amplifică vulnerabilitatea instituțională și riscă să slăbească forța pozițiilor exprimate în numele întregii profesii.
CECCAR trebuie să fie un partener instituțional respectat pentru calitatea argumentelor, legalitatea propriei organizări și legitimitatea reprezentanților săi, nu un organism obligat să își apere simultan pozițiile profesionale și credibilitatea propriei conduceri.
Consiliul Superior și președinții de filială: tăcerea care întreține complicitatea instituțională
Responsabilitatea pentru această situație nu se oprește la Robert Aurelian Șova și Elena Ecaterina Chivu. Membrii Consiliului Superior și președinții filialelor CECCAR ocupă funcții de autoritate, sunt profesioniști consacrați și au obligația de a apăra legalitatea, autonomia și prestigiul organismului. Tocmai experiența și poziția lor fac cu atât mai greu de acceptat tolerarea unei succesiuni de mandate care a creat confuzie în privința conducerii.
A accepta fără opoziție o alegere ilegală, a evita o poziție publică privind nepreluarea mandatului și a continua activitatea ca și cum legitimitatea conducerii nu ar fi afectată înseamnă a contribui la perpetuarea situației. Complicitatea instituțională nu presupune numai inițierea deciziilor contestate; ea se manifestă și prin acceptarea lor, prin tăcere și prin refuzul de a exercita responsabilitatea asociată funcției.
Responsabilitatea membrilor Consiliului Superior și a președinților de filială devine cu atât mai evidentă atunci când CECCAR este implicat în dispute publice cu alte organisme profesionale, precum cea recentă cu UNBR. Sunt profesioniști cu experiență, cu funcții de reprezentare și cu autoritate în profesie, care ar trebui să constituie o garanție a rigorii deciziilor și a credibilității pozițiilor instituționale. Acceptarea pasivă a incertitudinii privind legitimitatea conducerii, în timp ce aceasta vorbește în numele întregii profesii, transformă conformismul într-o formă de responsabilitate colectivă pentru vulnerabilizarea CECCAR. Prestigiul profesional individual nu poate constitui un substitut pentru exercitarea efectivă a responsabilităților asociate funcției.
Consiliul Superior și președinții de filială nu pot justifica pasivitatea. Dimpotrivă, tocmai poziția câștigată în profesie le impune să solicite clarificarea mandatelor, să își exprime deschis poziția față de încălcarea regulilor și să împiedice transformarea unei probleme de legalitate într-o stare de fapt tolerată colectiv. Când cei care ar trebui să apere instituția preferă conformismul, vulnerabilitatea CECCAR devine și rezultatul propriei lor inacțiuni.
Responsabilitatea conducerii și consecințele asupra profesiei
Situația creată de Robert Aurelian Șova și Elena Ecaterina Chivu impune asumarea responsabilității pentru încălcarea regulilor privind alegerea și exercitarea mandatelor, precum și pentru confuzia instituțională perpetuată la nivelul conducerii CECCAR. Nepreluarea mandatului la 17 octombrie 2026 nu înlătură problema alegerii înainte de termen, ci întărește criticile formulate anterior privind legalitatea acesteia.
Responsabilitatea revine și membrilor Consiliului Superior și președinților de filială care, prin pasivitate și acceptarea situației, contribuie la perpetuarea unei conduceri cu legitimitate contestată. Experiența profesională și funcțiile deținute îi obligă să apere interesele organismului, nu să accepte transformarea încălcării regulilor într-o practică instituțională tolerată.
Consecințele depășesc persoanele implicate. Un organism profesional vulnerabilizat de propriile probleme de conducere își slăbește autoritatea în relațiile cu autoritățile publice și partenerii instituționali, afectând capacitatea de reprezentare a întregii profesii.
Prestigiul CECCAR aparține experților contabili și contabililor autorizați, nu celor care ocupă temporar funcțiile de conducere. O conducere a cărei legitimitate este contestată nu poate pretinde aceeași autoritate în fața partenerilor instituționali. Iar tăcerea celor care au obligația să apere legalitatea nu protejează CECCAR, ci contribuie la vulnerabilizarea sa.
Sursa: ceccar.net