Cine este autorul articolului și care sunt veniturile lunare pe care le încasează din CECCAR?
Un articol publicat recent în CECCAR Business Magazine, intitulat „2016–2026: de la Profesia contabilă în era digitală la #SmartAccounting powered by AI”, încearcă să transforme evoluția tehnologică a profesiei contabile într-o demonstrație a presupusei viziuni personale a lui Robert-Aurelian Șova. Realizările CECCAR, direcțiile promovate de organismele profesionale internaționale și preocupările globale privind digitalizarea sunt prezentate astfel încât cititorului să-i rămână impresia că acestea ar reprezenta în primul rând meritul unui singur om.
Realitatea este însă alta.
O tendință internațională transformată în merit personal
În 2016, digitalizarea, automatizarea și impactul tehnologiei asupra profesiei contabile erau deja teme majore la nivel internațional. CECCAR, în calitate de organism profesional conectat la IFAC și la alte structuri internaționale, avea acces direct la aceste preocupări și evoluții.
Prin urmare, prezentarea retrospectivă a lui Robert-Aurelian Șova ca vizionar care ar fi anticipat aproape singular transformările tehnologice ale profesiei reprezintă, cel puțin, o deformare a perspectivei. Digitalizarea profesiei contabile nu a început la București și nu a fost descoperită de președintele CECCAR. A fost și este un proces global.
Transformarea unei preocupări internaționale și instituționale într-un capital personal de imagine ridică o întrebare legitimă: unde se termină comunicarea profesională și unde începe propaganda personală?
Meritele colective, confiscate pentru imagine
Problema articolului nu este faptul că amintește preocupările tehnologice din urmă cu zece ani. Problema este modul în care acestea sunt împachetate și atribuite.
Contribuția specialiștilor, activitatea instituțională a CECCAR și tendințele promovate la nivel internațional sunt adunate sub aceeași umbrelă și asociate constant cu numele lui Robert-Aurelian Șova. Instituția devine decor. Meritul colectiv devine merit individual. Iar istoria profesională este reinterpretată astfel încât să servească unei campanii de imagine.
În acest context, devine legitimă inclusiv întrebarea privind autorul articolului, relația sa cu CECCAR și veniturile pe care le obține din această relație.
„Vizionarul digital” și administrația analogică
Există însă un contrast și mai greu de ignorat. În timp ce discursul public construiește imaginea unui management aflat în avangarda digitalizării, realitatea administrativă resimțită de membri arată cu totul diferit: proceduri greoaie, evidențe fragmentate, erori dificil de corectat și probleme privind accesul la cursuri și funcționarea serviciilor oferite membrilor.
În aceste condiții, apare întrebarea esențială: unde este, concret, această transformare digitală? Ce timp a fost economisit pentru membri? Ce procese au fost realmente simplificate? Ce servicii au devenit mai eficiente? Ce valoare suplimentară au primit membrii organizației?
Digitalizare în discurs, administrație analogică în practică.
Zece ani de tehnologie. Zece ani de bilanț
După zece ani, nu sloganurile trebuie evaluate, ci rezultatele. CECCAR raportează excedente financiare consistente, însă serviciile oferite membrilor și eficiența administrativă continuă să ridice numeroase semne de întrebare.
CECCAR nu este Robert-Aurelian Șova. Realizările Corpului aparțin membrilor, specialiștilor, angajaților și tuturor celor care au contribuit la dezvoltarea profesiei. Nicio persoană nu poate confisca retrospectiv această istorie și transforma evoluția unei întregi organizații într-o biografie personală.
Zece ani nu reprezintă finalul unui drum pentru profesia contabilă. Dar reprezintă suficient timp pentru un bilanț: imaginea trebuie comparată cu rezultatele, discursul cu realitatea, iar „viziunea” cu funcționarea concretă a instituției.
Poate că adevărata întrebare nu este cât de bine a anticipat Robert-Aurelian Șova viitorul, ci de ce, după zece ani de „viziune”, atât de multe probleme ale prezentului au rămas nerezolvate.